Pescuitul, arta rabdarii

Una dintre cele mai raspandite pasiuni ale romanilor este pescuitul, iar numarul mare de lacuri si de ape curgatoare de la noi a ajutat la dezvoltarea acestui sport al rabdarii si al indemanarii. Multi pescari stau zile intregi "pe balta“ pentru relaxare. Ei sunt dispusi sa cheltuiasca sume importante de bani pentru pasiunea lor.

Giani (53 de ani) este unul dintre pescarii amatori care asteapta cu nerabdare fiecare sfarsit de saptamana calduros pentru a merge la pescuit. Gaseste in acest sport cea mai buna metoda de relaxare si de evadare din cercul "serviciu-casa-serviciu". "Nu sunt genul care sa stea cate trei-patru zile pe balta cu cortul si cu tot felul de provizii. imi place sa-mi petrec dimineata langa apa, in liniste, fara sa ma gandesc la altceva decat la peste si cum sa fac sa-l prind. in zilele bune, cand «musca», stau si pana seara", povesteste omul.

Nu prea mananca peste

Surprinzator, Giani, spune ca pestele nu se afla printre preferintele lui gastronomice. "imi place sa-l prind, sa vad lanseta sau undita arcuita, sa ma lupt cu el pana sa il aduc aproape si senzatia pe care o am inainte sa-l scot pe mal, atunci cand este cel mai dezamagitor sa-l scapi. in schimb, nu prea «ma omor» cu mancatul", recunoaste bucuresteanul, care se ghideaza dupa mai multe reguli atunci cand merge la pescuit.

Una dintre ele este aceea ca niciodata nu merge singur. "Prefer sa merg cu un prieten, doi. Mai stam de vorba la o bere, mai glumim. Daca mergi singur si stai o zi intreaga pe apa si nici nu prinzi nimic, innebunesti de plictiseala. Nici daca prinzi ceva nu are farmec daca esti singur, mai ales daca e o captura buna", explica Giani, care a fost la pescuit ultima oara chiar weekendul trecut, pe un lac privat din apropierea Capitalei. Pe baltile particulare este permis pescuitul chiar si in perioada de prohibitie (4 aprilie - 2 iunie).

"Mereu uit cate ceva"

Ultima partida de pescuit nu a decurs insa asa cum isi dorea. "A inceput prost ziua, am uitat ceva acasa, ca de obicei. De data asta am lasat mamaliga langa aragaz, dar am observat la timp si am cumparat una de la magazinul de momeli. Am ajuns pe lacul din stefanesti pe la 7.30. A fost frig toata ziua si n-am prins decat doi pesti: un carasel si un ciortan, putin mai mari ca palma", povesteste Giani. Acum asteapta vremea calda pentru a organiza partide mai dese.

"Vara merg chiar si de patru ori pe luna, daca am ocazia. Asta daca imi permite bugetul, pentru ca intrarea pe o balta buna costa 80-100 de lei. Nu mai pun si celelalte cheltuieli cu benzina, mancarea si asa mai departe. Oricum, ca sa imi fac placerea, ma duc si pe balti salbatice, fara plata, dar acolo e mai greu sa ai parte de capturi mari", incheie Giani. Razvan (30 de ani) merge la pescuit de aproximativ sase ani din aceleasi motive. "in cursul saptamanii sunt ocupat cu serviciul de dimineata pana seara. Asa ca am gasit in pescuit cea mai relaxanta varianta pentru a uita de rutina zilnica. Vara merg cam de doua ori pe saptamana, ca sa scap de caldura insuportabila din Bucuresti.

Cateodata facem si partide de 24 de ore, pentru a prinde si temperaturile mai scazute din timpul noptii", spune Razvan, care lucreaza in domeniul publicitatii. La fel ca Giani, Razvan nu prea mananca peste si prefera sa mearga cu grupul lui de prieteni le pescuit. "in cele mai multe cazuri merg cu unul sau doi prieteni, dar daca e vreme frumoasa si ei sunt ocupati cu alte lucruri, merg si singur", afirma tanarul, a carui captura-record a fost un crap romanesc de cinci kilograme, pe care l-a prins la a doua partida de pescuit la care a mers.

Parteneriat fidel

si Cristi Popescu, ospatar de meserie, spune ca a prins pestii cei mai mari la primele experiente ale lui pe balta. "Eu merg la pescuit doar cu prietenul meu, Cristi Voinea. Ne planificam iesirile din timp si ne organizam in asa fel incat sa ajungem de doua-trei ori pe luna in timpul verii. Nu intervin discutii si, fiind doar noi doi, ne putem concentra. Am investit amandoi bani in instrumente.

Cea mai scumpa achizitie este vaporasul care planteaza lansetele si momeala, pe care am dat 2.400 de lei", explica Cristi. El spune ca investitia a meritat din plin pentru ca altfel nu ajungea sa prinda exemplarele de 15-18 kilograme cu care se mandreste. "Cel mai mare crap romanesc pe care l-am prins avea 8 kilograme, iar cea mai mare captura, un chinezesc, a avut 18 kilograme", povesteste Cristi.

"imi place sa-mi petrec dimineata langa apa, in liniste, fara sa ma gandesc la altceva decat la peste si cum sa fac sa-l prind."
Giani
pescar amator

"Poveste" pescareasca

Pescarii sunt cunoscuti pentru povestile lor fantastice. Una dintre cele mai cunoscute suna asa: "Mergand cu trenul, am lansat undita intr-un rau. La a treia aruncare am simtit «un monstru», dar tragand, mi-am dat seama ca trenul incepe sa mearga inapoi, fortat de «balaurul» din undita mea! Dorind sa evit o catastrofa feroviara, am taiat firul".

"Fir intins" in loc de "bafta"

E bine cunoscut faptul ca pescarilor nu le place sa fie deranjati si nu suporta ca cei din jur sa faca galagie, pentru ca "sperie pestii". Pe langa aceste reguli pe care le impun tuturor celor care ii insotesc, ei au o multime de ritualuri si de superstitii. Cel mai important este ca, atunci cand pleaca la pescuit, sa nu li se spuna niciodata "bafta", fiind preferata urarea "fir intins".

Locul nu se schimba

De asemenea, odata ajunsi pe malul lacului, isi aleg un loc pe care, in general, nu il mai schimba decat daca, dupa o perioada lunga de timp, nu prind nimic. "Dupa ce iti pui lansetele pe suporturi, amestecurile de momeli, arcurile si acele pe langa scaunel si berea la indemana, nu-ti mai vine sa te muti, sa o iei de la inceput", spune Cristi.

Un alt obicei de-al pescarilor e acela de a pupa primul peste prins, tot din supersitie, in speranta ca vor prinde mai multi. Un pescar cheltuieste mii de lei pe instrumente. Cele mai scumpe sunt accesoriile tehnice, care ajuta la detectarea si momirea pestilor, navomodelele de nadit si plantat fiind cele mai costisitoare.

Cat costa "arsenalul pescaresc"

Cand nevoia bate pasiunea

Marin este un tata singur, in varsta de 35 de ani. El pescuieste din cand in cand, dar din alte motive decat cele sportive. Locuieste intr-un sat din judetul Calarasi, in apropierea lacului Mostistea, in care "da la peste" aproape zilnic, dar nu neaparat pentru a se relaxa, ci din necesitate. Sotia l-a parasit in urma cu cativa ani si el a ramas cu cei doi copii pe care ii au impreuna si pe care ii ingrijeste singur.

"Eu sunt faiantar si prin zona asta e mai greu sa gasesti un loc de munca, mai ales in domeniul meu. Asa ca mai merg cu ziua pe la camp ca sa castig un ban. Atunci cand nu gasesc de lucru, merg la pescuit, ca sa am ce le pune pe masa copiilor. imi si place sa stau pe balta, sa ma linistesc si sa ma gandesc la ale mele, dar e important sa si prind ceva, sa nu ajung acasa cu mana goala", explica barbatul.

El mai spune ca, atunci cand este plecat de acasa, mama lui are grija de cei mici. Cateodata, cand prinde mai mult peste sau cand merge mai multe zile le rand la pescuit si are noroc, vinde pestele pentru a-si plati facturile. "Stau pe sosea, tin pestele de urechi, sa-l vada orasenii si ei opresc masinile langa mine. Daca le place, cumpara, daca nu, pleaca mai departe. Nu castig mare lucru, doar cat sa platesc lumina sau sa fac mici cumparaturi. Cat sa castigi, daca pe un kil de caras iei trei-patru lei?", se intreaba Marin.

Balti dupa buzunar

Suma pe care un pasionat o scoate din buzunar la o partida de pescuit variaza in functie de balta aleasa, de drumul pe care il are de facut si de perioada de timp pe care o petrece pe lac. "Preturile baltilor private pornesc de la 40 de lei si ajung pana la 200 de lei pentru 12 ore, cele mai scumpe avand regim special. La aceasta suma, trebuie adaugati si banii care se duc pe benzina si pe momeli, ajungand astfel ca pretul unei partide de pescuit sa se invarta undeva in jurul a 200-300 de lei", explica Gheorghe Ion, administratorul celui mai vizitat site de gen, Pescuitul.ro.

Atunci cand partida are loc pe Dunare sau in Delta, costurile cresc considerabil pentru ca se sta mai mult de trei-patru zile. Cei mai multi pescari prefera sa mearga la partide scurte, de o singura zi. "Un sondaj realizat acum un an a aratat ca peste 80% din pescari prefera sa mearga aproape de casa si sa nu stea mai mult de o zi si o noapte pe balta, 15% practica pescuitul pe ape libere si stau trei-patru zile si doar 5% sunt pescari de Delta", a spus Gheorghe Ion.

Parerea Expertului

"E mai important drumul pana la trofeu decat trofeul in sine"
Elisabeta Ilie
psiholog

In primul rand trebuie sa existe pasiunea pentru pescuit. in al doilea rand, pescarul are nevoie de cateva trasaturi si abilitati bine dezvoltate, precum rabdarea, indemanarea si atentia distributiva. Pentru a avea si succes, ii trebuie rapiditate in reactie si spirit de observatie. De asemnenea, orientarea spatiala si perceptia formei sunt calitati necesare pentru un pescar. Rabdarea este asociata cu pescuitul, dar nu este o calitate strict pescareasca. Toti avem o rabdare foarte mare in momentul in care ne face placere o activitate sau ne pasioneaza ceva.

In cele mai multe cazuri, pescuitul intra in categoria «hobby», fiind o modalitate de relaxare. Pasionatii acestui sport sunt dispusi sa faca foarte multe sacrificii pentru a obtine ceea ce-si doresc, si anume marea captura, la care viseza nopti in sir. Sigur, ar fi mai simplu sa cumpere pestele din magazin, dar nu ar mai avea nicio satisfactie. stim foarte bine ca este mai important drumul pana la comoara decat comoara in sine si ne place sa stim ca obtinem ceva valoros in urma unui drum greu si anevoios.

De asemenea, exista si cazuri in care oamenii pescuiesc din necesitate. Atunci cand coincide si cu pasiunea, avem de-a face cu niste cazuri fericite, dar sunt si alte cazuri, in care pescuitul este doar o modalitate prin care omul isi castiga existenta. Toti avem rabdare in momentul in care ne face placere o activitate.

Sursa online Adevarul: Pescuitul, arta rabdarii

<< inapoi