Animalele de companie: ii luam unul sau nu?

Pe la patru-cinci ani (chiar mai devreme), toti copiii isi doresc un animal. Cei mai multi ar vrea, de fapt, un fratior, dar isi reorienteaza optiunea spre ceva mai putin “concurential“.

Parintii se grabesc sa raspunda la (e-adevarat, insistenta) cerere, fara sa se gandeasca prea mult. Are cu adevarat nevoie un copil de compania unui animal? Sau e doar un alt fel de a atrage atentia parintelui ca se plictiseste, ca ii lipseste afectiunea?

Uneori, un animal face adevarate minuni pentru dezvoltarea psiho-emotionala a copiilor. Alteori, le pune in pericol sanatatea si chiar viata. Si sunt si cazuri in care animalele pot fi chiar un… medicament. Sa detaliem.

Studiile privind importanta animalelor in viata copiilor nu sunt tocmai recente. Dar in ultimii ani, din ce in ce mai multi psihologi insista asupra efectelor pozitive pe care un prieten cu blana sau pene le are asupra unui copil.

Doctorul Nienke Endenburg, un psiholog german care si-a petrecut mai multi ani studiind efectele pe care animalele de companie il au asupra celor mici, a tinut sub observatie nu mai putin de 600 de copii. Dintre acestia, unii proveneau din familii „normale“, altii aveau serioase probleme emotionale, din cauza divortului parintilor sau a disparitiei unuia dintre ei, sau sufereau ei insisi de afectiuni grave.

Endenburg a observat ca nu detinerea unui animal de companie in sine este importanta, ci implicarea copilului in ingrijirea acestuia, iar efectele la nivelul dezvoltarii copilului sunt spectaculoase. La The London School din Hampshire, animalele sunt chiar parte din procesul de invatamant.

Fara gluma: scoala-internat are clase speciale pentru copii autisti, cu dificultati in a invata sau care manifesta comportamente antisociale, iar elevii au prevazute in programa ore de ingrijre a magarilor, poneilor, porcilor, oilor si cainilor, care vietuiesc intr-un parc ce se intinde pe 10 acri.

La o scoala „normala“ din Viena, cainii sunt nu numai tolerati in clasa, dar sunt chiar invitati de catre profesori. Specialisti in analiza comportamentului au observat ca elevii sunt mult mai atenti la profesori, mult mai concentrati si au, in general, un comportament mai putin agresiv unul fata de celalalt in prezenta unui caine.

Alte studii au aratat ca relatia dintre copii si animale este speciala, unica si nu e, asa cum s-a crezut multa vreme, un substitut pentru relatii cu alti oameni (membri ai familiei, prieteni etc.).

Pe de alta parte, exista insa retinerea unor specialisti ca prezenta unui animal in viata unui copil aduce, pe langa numeroase beneficii, si mari dezavantaje: copiii care cresc in preajma unui caine sau cu o pisica tind sa fie mai izolati, iar din punct de vedere al sanatatii, aceasta prietenie nu e tocmai potrivita.

Ce probleme apar

Parul, pielea, saliva, urina sau fecalele animalelor sunt puternic alergene si contin bacterii care pot declansa boli ce pun in pericol viata copiilor mici. Daca ambii parinti sunt alergici, atunci probabilitatea ca cel mic sa dezvolte o alergie in preajma animalelor este ridicata.

Riscul este mai mic pentru copiii mai mari de sase ani, la care simptomele, chiar in cazul in care dezvolta o alergie, sunt mai putin „zgomotoase“. Daca ii cumparati copilului un animal, nu puteti sta linistiti decat dupa aproximativ sase luni.

Chiar daca, initial, nu pareau sa fie probleme, simptome ale alergiei ar putea aparea intr-un interval de sase luni de la venirea animalului in casa. Si cam tot atat dureaza pana dispar simptomele in cazul in care vi s-a confirmat ca aveti un copil alergic si ati indepartat animalul din casa.

Cele mai periculoase

Sunt anumite animale mai periculoase pentru un copil predispus la alergii? Medicilor veterinari li se pune frecvent aceasta intrebare. Nu exista dovezi ca unele animale ar fi mai „alergene“ decat altele. Se crede in mod gresit ca daca au par scurt, anumite rase de caini sunt mai „sigure“.

Dar este pielea animalului, care se descuameaza, si nu parul - cea care cauzeaza o reactie alergica. Spalarea frecventa a cainelui poate descreste intrucatva riscul. Pe de alta parte, parul lung retine polen si praf, ele insele puternic alergene, asa ca rase cu par mai scurt sunt o alegere mai potrivita. Cel mai zgomotos se manifesta alergiile la pisici.

Si pentru ca ele isi ling blana, iar copilul vine in contact si cu saliva, care este, la randul ei, puternic alergen. Hamsterii si alte rozatoare sunt recomandate uneori in cazul unor copii alergici, dar daca sunt inchise, aceste animale calca in propriile excremente, care nu numai ca sunt alergene si declanseaza reactii la nivelul pielii, dar pot contine bacterii ce provoaca anumite boli.

Pasarile nu sunt nici ele o buna alegere, puful lor e greu de suportat pentru un copil alergic si, daca stau mult in preajma lor, copiii pot contacta (desi rar) pneumonita de hipersensivitate. Printre simptome se numara respiratia greoaie, pierderea energiei, scaderea in greutate.

Doar 61 de cazuri au fost inregistrate la copii, in Statele Unite, de exemplu, dar cum boala poate fi mortala, medicii ii sfatuiesc, de obicei, pe parinti sa amane cumpararea unei pasari pana cand copilul va ajunge la varsta adolescentei. Pestii ar parea o alegere potrivita, dar si aici exista cateva pericole.

Un crustaceu care intra in compozitia mancarii pentru pesti (Daphnia) este puternic alergen si declanseaza astmul. Reptilele (inclusiv testoasele) nu sunt nici ele indicate. Sunt purtatoare de Salmonella, bacterie care, netratata, poate cauza moartea copiilor mici.

Cum se trateaza

In functie de reactia alergica, copilului i se vor prescrie antihistaminice si/sau un descongestionant. Vaccinurile nu au efect la cei care detin animale, reducand simptomele doar in cazul celor expusi temporar la alergeni.

Cand copilului nu i se amelioreaza simptomele, parintii sunt sfatuiti sa gaseasca un nou camin pentru animal. Dar, paradoxal, pusi sa aleaga, multor adulti le este greu sa renunte la animal, in parte, si din cauza insistentelor copilului, care s-a atasat deja de prietenul lui necuvantator. Celor care au crescut cu un animal de cand s-au nascut le este si mai greu sa il vada plecat.

Dar, pe de alta parte, ei au mai putine probleme. Un studiu efectuat pe copii cu varste intre cinci si sapte ani releva ca cei care au fost in prejma pisicilor din primul an de viata au cu 67% mai putine „sanse“ sa dezvolte astm mai tarziu.

Iar in tarile unde pisicile sunt companioanele preferate, cazurile de alergii in randul copiilor sunt relativ rare. Mai mult, alte cercetari au demonstrat ca in cazul copiilor care au crescut cu doua sau mai multe animale (caini si pisici) riscul de a dezvolta alergii de orice fel scade la jumatate.

Cu adevarat interesante pentru cercetatori s-au dovedit cazurile copiilor provenind din familii cu trecut atopic si care, la cateva generatii, au fost din ce in ce mai putin sensibile la alergeni. Nu se stie cu exactitate care este motivul, mai ales ca in cazul altor alergii, cele alimentare, de exemplu, lucurile stau exact pe dos.

Cu cat copilul mananca mai devreme oua sau alune, cu atat creste riscul ca el sa dezvolte o alergie. In sfarsit, ca lucrurile sa devina si mai complicate, sa mai mentionam un alt studiu, conform caruia, daca mama este alergica, iar familia are o pisica in casa, atunci copilul care va creste in acea casa este de trei ori mai predispus riscului de a dezvolta la randul lui o alergie pana cand va implini cinci ani.

Ce este, deci, de facut?

„Animalele le dezvolta copiilor sentimente pozitive, dintre care cele mai importante sunt increderea si stima de sine“ - spune Elisabeta Ilie, psiholog-psihoterapeut. „O buna relatie cu un animal ajuta la dezvoltarea comunicarii nonverbale, a compasiunii, a empatiei.

Animalele pot fi confidenti si sfatuitori ai copiilor - ei le dezvaluie cainilor si pisicilor lor secretele si gandurile cele mai scunse. Prin intermediul animalelor, copiii invata lectii de viata - despre reproducere, nastere, boli, accidente, curaj sau moarte.

Copiii care au grija de un animal devin mai repede responsabili si vor invata sa-i respecte pe ceilalti. Vorbesc nu numai ca psiholog, ci si din experienta personala, eu insami crescand inconjurata de animale. Un animal de companie ales cu grija si la varsta potrivita este extrem de benefic pentru dezvoltarea unui copil.“

Cum alegi insa animalul potrivit si, mai ales, cand?

Inainte sa adoptati un animal, ganditi-va la urmatoarele lucruri.

- Cand sunt foarte mici (sub trei ani), copiii nu-si pot controla impulsurile agresive si trebuie observati cand sunt in preajma unui caine sau a unei pisici.
- Nu trebuie sa lasati nici o secunda un copil nesupravegheat in preajma unui animal.
- Copiii mai mici de zece ani nu pot avea grija cu adevarat de un animal. Responsabilitatea pentru ingrijirea si sanatatea acestuia revine tot parintilor.
- Animalul nu este o jucarie. El trebuie hranit, plimbat, spalat si este, in general, cel putin la fel de greu de crescut ca un copil. In general, se recomanda sa nu se cumpere unui copil un animal de companie pentru a scapa de insitentele lui. Decizia trebuie luata luand in considerare toate aspectele: cine il va plimba, cine il va duce la medic, aveti suficient timp si spatiu pentru un animal?

Animalul odata adus in familie va fi un membru cu drepturi depline a acesteia, nu va puteti debarasa de el dupa cateva zile/saptamani ca de un lucru pe care nu-l mai doriti.

In orice caz, inainte de alegerea unui animal, trebuie sa cereti sfatul pediatrului, unui medic veterinar, care va pot spune daca este recomandat sa luati copilului un animal, care ar fi cel mai potrivit pentru el si cum trebuie ingrijit.

Posibile pericole

Cainii si pisicile sunt „gazde“ pentru viermi, care pot infecta copiii, in special pe cei sub trei ani, obisnuiti sa duca totul la gura. Psitacoza (febra papagalului) este o infectie cu Chlamydia, care se poate lua de la papagali.

Toxoplasmoza se poate transmite prin intermediul pisicilor si e periculoasa pentru copiii mici. Contactata in timpul sarcinii, boala poate duce la avort. Cea mai periculoasa infectie transmisa de animale este rabia, care este fatala si pentru care nu exista tratament - se poate preveni doar prin vaccinarea imediata a copilului muscat.

De aceea este foarte important ca animalul sa fie deparazitat periodic, intern si extern, sa fie vaccinat si mentinut curat.

Terapie cu ajutorul animalelor

In Grecia Antica, folosirea cailor in scop terapeutic era o practica relativ comuna. Caii sunt folositi de cateva decenii in terapii alternative pentru cei care au ramas paralizati sau cu sechele in urma poliomielitei.

Presiunea pe care o exercita miscarile implicate in timpul unei sesiuni de calarie si caldura emanata de animal sunt benefice pentru coloana si ajuta la „trezirea“ muschilor. In plus, pacientii, persoanele care sunt obisnuite sa fie privite de sus (la propriu) pot controla un animal de sute de kilograme, iar aceasta senzatie este extrem de importanta pentru (re)cladirea increderii in sine.

Hipoterapia este considerata activitate clinica pentru practicarea careia este nevoie de o licenta. Din anii ’60, pisicile si canii sunt folosite cu succes in tratamente concepute pentru copii anxiosi, dislexici, autisti.

Terapia cu delfini a fost experimentata cu succes in anii ’70 in Florida, animalele fiind adjuvant in tratamente pentru copii cu afectiuni motorii sau cu probleme de vorbire.

In intreaga lume, sunt implementate programe de terapie cu ajutorul animalelor pentru copii nevazatori, cu dizabilitati mintale, suferind de cancer sau SIDA, greu de recuperat in urma abuzurilor sexuale sau a altor traume suferite.

Exista si in Romania centre unde se practica terapia cu animale pentru a ajuta copii cu diverse disabilitati.

Sursa online babyonline.ro: Animalele de companie: ii luam unul sau nu?

<< inapoi