Al doilea copil: de ce il vrem?

Traditia romaneasca cerea ca familiile sa aiba cate doi copii. Cu toate acestea, in ultimii 15 ani, majoritatea familiilor se opreste la un singur copil.

Pana la urma, de ce trebuie sa avem mai multi copii si de ce sa nu ne oprim la unul? E bine sau nu sa il facem si pe al doilea?

De ce l-am face, deoarece un copil se creste destul de greu? Numarul mediu de copii pe o familie, necesar unei inlocuiri simple a generatiilor, este de doi.

Dar familiile romane fac 1,3 copii (cum o arata acel copil statistic 0,3!?...). Si totusi, in ultimii cinci ani exista tendinta de a rotunji copilul statistic 0,3 la 1 si sa ne imbogatim familiile cu al doilea copil.

Unul nu e suficient?

Raspunsul depinde, evident, de cei carora le pui intrebarea. Cei mai multi dintre parinti vor invoca motive „oficiale“: ca dovada a iubirii intre soti, pentru ca ne plac foarte mult copiii, ca am fost frustrati de lipsa unui frate/sora cand eram mici, ca sa se aiba unul pe celalalt ca sprijin cand vor fi mari, sa nu lasam primul nascut singur pe lume cand parintii nu vor mai fi, traditia de familie.

Mai poti primi raspunsul „fac cati vrea Dumnezeu“ (mi-e frica sa ma gandesc cum ar arata planeta Pamant daca am gandi toti asa). In spatele fiecaruia dintre aceste motive se ascunde de fapt o alta explicatie, uneori nerecunoscuta sau neconstientizata nici macar de cei care se vor parinti a doua oara.

Cei mai multi dintre noi vrem, de fapt, o „varianta imbunatatita“ a ceea ce deja avem – fie pentru ca este prea rasfatat, egoist, l-am scapat din mana si sfatul batranilor a decis ca cea mai buna metoda de reeducare ar fi sa ii fac un frate; fie primul nascut are o boala incurabila sau un handicap si ne gandim ca ar fi bine sa fie cineva care sa aiba grija de el cand noi nu vom mai putea; am fata, si eu sau sotul voiam baiat sau invers; sa aiba cine sa ma tina la batranete; sa imi tin nevasta ocupata, sa nu imi mai tina cont unde ma duc si cat stau...

Mai exista si explicatia „nu am stiut ca sunt insarcinata si cand mi-am dat seama era prea tarziu!“. La aceia care in cunostinta de cauza isi doresc un al doilea urmas, in mare, lucrurile se intampla cam asa: am analizat serios puterea financiara a familiei noastre, resursele de timp pe care le putem aloca unui nou copil si am decis: mai facem unul.

Bucuria si dragostea pe care primul copil le-a adus in viata noastra sunt uriase, asa ca suntem gata sa avem inca unul. Am mai trecut printr-o sarcina, am mai crescut un copil, stim deja la ce sa ne asteptam...

Un posibil scenariu

Dar oare ne-am gandit ca in aceasta noua experienta pe care ne decidem sa o traim implicam o micuta fiinta care nu a mai trecut prin asa ceva si pe care o incarcam cu mari responsabilitati?

Primul copil – el cum va face fata noii situatii? Ce va gandi el, ce va simti el? Ca sa ne imaginam cum se simte haide sa imaginam urmatorul scenariu: sotul/ sotia vine la tine, te ia dragastos in brate si spune: „Dragostea mea, te iubesc atat de mult, esti o minune, esti tot ceea ce mi-am dorit pe lume, de aceea m-am decis sa am inca o sotie/un sot exact ca tine“.

Cand noul venit/noua venita apare in casa, observi ca este foarte tanar(a) si destul de plin(a) de dragalasenie, cand iesiti pe afara lumea te saluta politicos, dar exclama extaziata privind spre noul venit: „Vai, ce scump e! Dragul de el, buna dimineata, dulceata mica!“ si apoi se intorc spre tine si te intreaba „nu-i asa ca o/il iubesti?

Cum te intelegi cu ea/el?“. Ati prins ideea? Vorbim aici despre vechea si mereu noua rivalitate fraterna, care incepe nu dupa, ci inaintea venirii pe lume a celui de-al doilea copil...

Pregatirea primului nascut

Copiii au nevoie sa stie la ce sa se astepte si au nevoie de timp pentru a se adapta la noua situatie. Aparitia celui de-al doilea copil poate fi unul dintre cele mai grele lucruri cu care un copil poate avea de-a face, dar poate fi si cel mai mare dar pe care i-l putem face.

De aceea, este bine sa ii spunem copilului inainte de a spune prietenilor, si sa ii spunem noi, nu sa afle de la altcineva. Daca ii schimbam patul sau camera o facem inainte de nasterea bebelusului, sa aiba timp sa se adapteze.

Trebuie pregatit psihologic pentru ceea ce va fi dupa nastere – ii spunem ca mama va fi foarte obosita, ca bebelusul va ocupa mult din timp, ca fiind foarte mic nu va putea sa faca prea multe lucruri – doar va manca, va plange, va dormi, va face pipi, nu va putea fi un partener de joaca.

Vizitam prieteni care au bebelusi. Ii dam posibilitatea sa puna intrebari, sa isi exprime sentimentele. Revedem poze sau casete cu primul nascut cand era bebelus si ii povestim cat de fericiti eram cand s-a nascut el.

Exersam experienta tinerii in brate a noului nascut, impreuna cu copilul, leganand o papusa. Il implicam in pregatiri, sa aleaga hainute pentru bebelus sau jucarii.

Si totusi, de ce este atat de greu pentru primul nascut sa se adapteze situatiei de frate mai mare? Cercetarile arata ca reactia copilului depinde de mai multi factori, dintre care cel mai important este personalitatea lui.

Copiii care sunt mai apropiati de mamele lor sunt mai frustrati de aparitia bebelusului, pe cand cei mai apropiati de tata se adapteaza mai usor. Daca in familie exista o stare tensionata adaptarea e mai dificila pentru copil.

Stadiul de dezvoltare psihomotorie este si el important – un copil de doi ani care are inca multa nevoie de afectiune, timp si tandrete va avea probleme mai mari de acceptare a unui bebelus fata de un copil de sase ani. In acest caz, care este momentul potrivit pentru a aduce pe lume al doilea copil?

Ce spun specialistii?

„Beneficiile maternitatii sunt bine cunoscute de toti – o serie de afectiuni, boli sunt vindecate sau prevenite datorita maternitatii, si, mai ales, in cazul nasterii mai multor copii“ – spune medicul ginecolog Ruxandra Dumitrescu.

Riscul de cancer la san este mai mic pentru femeile cu mai multi copii alaptati (prima nastere sub 25 de ani. Dupa nastere, se amelioreaza sau se vindeca fibromul uterin, dismenoreea (menstruatia dureroasa), tulburarile premenstruale, frigiditatea, unele tulburari de pozitie uterina, ovarul sclerochistic etc.

Dar trebuie sa tineti seama cand luati decizia de a avea al doilea copil de faptul ca este bine sa il faci la cel putin un an dupa primul (daca ati nascut natural) si la cel putin doi ani dupa nasterea prin operatie cezariana. Intervalul optim pentru mama, pentru a evita carentele de calciu si vitamine este de cel putin doi ani dupa ce inceteaza alaptarea“.

Diferente de varsta

Pe de alta parte, psihologii cred ca o diferenta mai mare de varsta intre copii usureaza adaptarea primului nascut la noua situatie de frate mai mare. Multi experti afirma ca relatia mama-prim nascut trebuie sa fie bine echilibrata inainte de a fi testata prin sosirea pe lume a noului nascut.

Cu cat copilul are mai mult timp atentia nedivizata, exclusiva a mamei sale, cu atat sansele sale de mentinere a echilibrului emotional sunt mai mari. Sanatatea psihica a copiilor este direct proportionala cu atentia exclusiva acordata de parintii sai.

Pe de alta parte, echilibrul emotional si legatura afectiva se stabilesc sau nu in primul an de viata, nu trebuie sa asteptam ani de zile pentru ca ele sa fie echilibrate. Exista o serie de avantaje si dezavantaje, oricare ar fi diferenta de varsta intre copii, atat pentru familie, cat si pentru primul nascut.

Daca diferenta este pana la doi ani – copiii sunt cam de aceeasi varsta – afectiv vorbind, cel mare nu are bine conturata constiinta locului lui in familie, si gelozia e mai putin accentuata. Le citim aceleasi carti, se bucura de acelasi tip de jucarii, isi iau randul la schimbat scutece, si mai ales, o sa aiba si tati un pui de ingrijit, pentru ca, daca avem unul, de obicei mama se ocupa de el (tati e „obosit“).

Sa nu uitam ca nu vom intrerupe de doua ori serviciul, ci o data si bine. Dezavantajele vin din vartejul de treburi care trebuie rezolvate toate in acelasi timp: biberoane, scutece, plansete stereo, colici si dintisori. Dar si cand se termina...

Diferenta de varsta de doi-patru ani – cel mare e la gradi si am timp doar pentru bebelus, de care ma pot ocupa fara sa ma simt vinovata ca il frustrez pe primul, pot primi un oarecare ajutor de la primul nascut, care il distreaza pe cel mic, imi mai recuperez din energia pierduta de la prima sarcina, recuperez din noptile nedormite, relatia cu sotul are un timp de respiro, dar apar frustrari pentru ca cel mare, care este mai energic, mai mobil, este fortat sa faca lucrurile in ritmul celuilalt, sa mearga pe langa carucior, sa faca liniste cand doarme bebelusul, sa-si schimbe obiceiurile in functie de noul coleg de camera.

Gelozia este inclusa in oferta, deoarece mami trebuie impartita, iar bebelusul are mijloace mai sonore de a pretinde prezenta mamicii.

Diferenta de varsta de peste cinci ani – cu putin noroc, primul nascut poate fi un ajutor de nadejde, chiar se simte important ca al treilea parinte, iar cel mic beneficiaza pe deplin de un supraveghetor si consilier mai amuzant decat mama si tata, a trecut ceva timp de la primul concediu de crestere a copilului, rezervele financiare s-au refacut, suntem si mai putin anxiosi ca parinti.

Dar, avand in vedere diferenta mare de varsta, copiii nostri traiesc copilarii diferite, avem de suportat privirile dispretuitoare ale celui mare cand ne prostim, ca sa il distram pe cel mic, sau nervii lui cand nu poate vedere programele favorite la tv, prea zgomotoase pentru cel mic.

Nu e simplu nici pentru parinti: sa treci de la grijile pentru teme la cele pentru biberoane si asta de mai multe ori pe zi. Nu e usor sa fii frate mai mare, dar e frumos.

Adela Mihalcea, director la Gradinita „Cuibusorul Zanelor“ a observat ca, spre deosebire de copiii unici, fratii invata sa dea si sa primeasca, se sustin intre ei la scoala, se ajuta la lectii, cel mare este un ajutor pentru cel mic, desi la inceput aparitia fratelui mai mic il perturba pe primul nascut in activitatile scolare.

La gradinita, observam ca fratele mare intampina initial o perioada dificila din punct de vedere afectiv la aparitia inca unui copil in familie. Cu timpul insa, regresia afectiva este recuperata prin grija parintilor, bunicilor, cadrelor didactice si a psihologului.

O alta observatie: copiii care nu au frati sau surori, dar au colegi care au, le povestesc acestora despre frati imaginari, sau declara ca frati cateii sau alte animale de casa ca sa am si eu un frate, ca alti copii au, si-i doresc foarte mult chiar daca nu spun parintilor.

„Contraindicatii“

Indiferent cat de mare ar fi presiunea din partea primului nascut sau a familiei (uneori, intrebarea despre al doilea copil revine obsesiv odata cu inaintarea in varsta a parintilor), decizia de a face un al doilea copil nu trebuie sa fie luata din cauza acestei presiuni.

La fel, nu se accepta motive si situatii de genul fac copil ca sa imi adun sotul de pe drumuri (a se citi din bratele altor femei); sau il fac ca sa se lase de bautura; sa-l determin sa ma ia de nevasta; sa imi refac casnicia; fac copil chiar daca am o dependenta (alcool sau droguri); am o boala genetica transmisibila copilului; nu am posibilitati materiale pentru a creste copilul in conditii civilizate, vreau sa ma intretina cineva la batranete... Apropo, voi de ce vreti un al doilea copil?

Perechea de copii (fetita si baiat) este idealul multor familii, deoarece, ca parinti, pot gusta din placerile de a creste si un gen, si celalalt, lasa in urma „inlocuitori“ si ai mamei, si ai tatalui, au cui „lasa numele“, si-au asigurat si sprijinul la batranete.

Hai sa numaram!

In perioada interbelica, in Romania femeile nasteau „cati copii le dadea Dumnezeu“, cat le era dat sa faca in perioada fertila (rata natalitatii 31,4‰), urmand sa scada in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial.

Din 1947 pana in 1955, datorita fenomenului de „recuperare“ a casatoriilor amanate si a nasterilor consecutive, natalitatea a crescut din nou (25,1‰), urmand o scadere precipitata (17,7‰) pana in 1966. Apoi, din cauza masurilor de politica demografica, din 1966 pana in 1976 natalitatea creste din nou (21,4‰) si se mentine – artificial – in jurul a 19‰ pana in anii 1989.

Din 1989 a scazut continuu pana in 2002, cand s-a inregistrat cel mai scazut nivel: 9,7 la 1.000 de locuitori. Din acel moment, are loc o redresare treptata – 10,4‰ in 2004. In 2005 s-au nascut 221.020 copii, cu 2,2% mai mult fata de 2004.

Ce se intampla in lume: Natalitate si credinta

Pe plan mondial, se trage un semnal de alarma cu privire la scaderea accentuata a natalitatii. Factorii de scadere a natalitatii sunt multipli si evidentiati, in parte, de numerosi analisti in domeniu: emanciparea femeii si participarea crescanda a acesteia la activitati economice in afara gospodariei; cresterea duratei si nivelului educatiei/studiilor; slabirea influentei normelor culturale; mobilitate sociala in crestere; costuri ridicate necesare pentru cresterea si ingrijirea copilului; aparitia mijloacelor contraceptive moderne etc.

Papa Benedict al XVI-lea afirma ca la baza natalitatii scazute stau cauze multiple si complexe. Insa, in timp ce aceste cauze sunt adesea economice si sociale, „radacinile fundamentale pot fi privite ca fiind morale si spirituale. Exista un deficit ingrijorator de credinta, de speranta si, desigur, de iubire“. Un deficit care nu poate fi rezolvat cu usurinta de politici economice.

Cu toate acestea, in Romania ultimilor ani se noteaza o crestere a natalitatii, care este posibil sa fie determinata de faptul ca generatia „decreteilor“ a ajuns la stadiul de a da nastere unei noi generatii stufoase; sau poate de alocatia pentru cresterea copilului pana la doi ani, care este mai mare, valoric, decat salariul foarte multor femei aflate la varsta fertila; sau, asa cum afirma guvernantii, – de cresterea nivelului de trai scaderea inflatiei, posibilitatea de a cumpara prin credite o locuinta pentru familia marita!

Daca inainte de casatorie majoritatea tinerilor afirma ca isi doresc doi-trei copii sau chiar „o echipa de fotbal“, dupa, descopera ca trebuie sa isi faca curaj si pentru a avea primul copil. Deja la al doilea incep sa scrie o lista cu avantaje si dezavantaje...

Parerea specialistilor:

Elisabeta Ilie, sociolog-psiholog
Pe plan mondial se observa o scadere alarmanta a natalitatii – tot mai putini copii in familii si numarul ridicat de familii fara copii. Exista o legatura pozitiva intre comportamentul reproductiv si o serie de politici ale guvernului de incurajare a natalitatii, insa aceasta este slaba, si impactul se vede cu intarziere.

Stefan Gherasim, diacon
Se spune, in general, ca omul iubeste atat cat pretuieste obiectul iubirii sale. El se evalueaza pe sine in functie de rodul iubirii sale. Copiii sunt cel mai mare dar pe care ni-l ofera viata. Sunt un plus de viata pe care il dorim asa cum ne dorim un dar de mare pret.

Adela Mihalcea, director gradinita
Din ceea ce am observat, nasterea celui de-al doilea copil aduce un echilibru in familie, familia este mai bogata in valoare. Spre deosebire de copiii unici, fratii invata sa dea si sa primeasca, se sustin intre ei la scoala, se ajuta la lectii, cel mare este un ajutor pentru cel mic.

Sursa online babyonline.ro: Al doilea copil: de ce il vrem?

<< inapoi