Prietenii din gasca mea

Apartenenta la grup este una dintre nevoile de baza ale fiintei umane, spun psihologii. Prietenii sunt cei carora le spui ce simti, iar gasca, cea careia ii spui ce-ai vrea sa faci. In teorie, pentru ca in practica s-a dovedit ca granitele deseori dispar.

Aceasta este concluzia la care a ajuns Magda Lazarica, o profesoara de muzica de 29 de ani care merge in "ture" pe munte, aproape in fiecare weekend, cu gasca de excursionisti din care face parte de aproximativ patru ani. A venit in grupul montan "Ursul Trubadur" adusa de prietenul ei, Andrei. I-a luat aproximativ un an sa intre in ritm, pentru ca nu era obisnuita cu traseele lungi si dificile.

Acum e nelipsita de la intalnirile la bere, in fiecare joi seara, si incearca sa participe la cat mai multe dintre excursiile montane, puse la punct printr-un schimb de e-mailuri pe grupul lor de discutii de pe Yahoo!. "Initial, mergeam la munte cu «nasul», sau, ma rog, mai restrictiv financiar", povesteste Magda. Acum merg cu masinile pana unde se termina soselele, vara dorm in cort pe munte, iar iarna, la cabana, cate 15 in camera, "ca-n tabere".

Gasca are aproape 10 ani. Au organizat-o Vladimir Popescu (29 de ani) si Vlad Parvulescu (28 de ani), pe vremea cand erau colegi la Academia de Stiinte Economice (ASE). Ambii fusesera cercetasi in liceu si simteau lipsa unei organizatii pentru iubitorii de munte din ASE. Asa ca au inceput impreuna cu alti patru prieteni, sa organizeze excursii lipind afise prin facultate. Si-au botezat grupul montan dupa "cel mai reprezentativ animal pentru munte", ursul, si activitatea preferata la foc de tabara, cantarile la chitara, ca pe vremea trubadurilor, explica Vladimir.

In timp, grupul a ajuns la 150 de oameni inscrisi pe listele de discutii, dar dintre fondatori au ramas doar ei doi. "S-au schimbat multe lucruri, pentru multi au aparut alte prioritati, emigrari, casatorii, copii. Insa cu totii am ramas buni prieteni", adauga Vladimir. Au ramas si drumetiile de weekend, la care se aduna, in medie, 20 de oameni care impart costurile de transport si cazare, isi iau bocancii, rucsacul si sacul de dormit si pleaca pe munte.

Test de anduranta

"Fiecare tura poate fi considerata un test al prieteniei", spune Vladimir. Pentru Magda Lazarica, testul suprem s-a intamplat anul trecut in decembrie. Se adunasera 16 oameni care voiau sa-si petreaca weekendul de Mos Nicolae la cabana Prejba, din Muntii Lotrului. Dupa ce au lasat masinile intr-un sat din apropiere, grupul s-a impartit in doua - cei mai experimentati au luat-o pe traseul mai scurt dar mai dificil, iar ceilalti, printre care si Magda si prietenul ei, au ales traseul pe drum forestier.

Au plecat in jur de ora 13.00 si si-au socotit ca nu le va lua mai mult de cinci ore sa ajunga la cabana din varf, povesteste Magda. Dupa aproximativ trei ore de mers insa, pentru ca drumul nu corespundea cu harta, unii au decis sa se intoarca. Magda si alti opt oameni au mers mai departe. Au ajuns pe creasta muntelui in jur de ora 19:00.

"Era frig de intepeneai, viscolea si nu se vedea nimic in jur. Cerul era alb si frontala (lampa de drumetie, n.r.) nu batea decat pana la pantof. Ca sa ne auzim, trebuia sa stam in cerc ca oile si sa vorbim", isi aminteste ea. Nu mai aveau mult pana la cabana, dar nu-si puteau da seama unde sunt desi aveau harta si busola. Dupa o discutie telefonica cu Salvamontul, au decis sa se intoarca. Intre timp insa, vantul le stersese urmele pe zapada si n-au putut cobori pe drumul pe care urcasera.

Au mers pe valea unui rau pana la 2.00 noaptea, cand si-au dat seama ca trebuie sa se opreasca si sa doarma acolo, in padure. Au netezit zapada, si-au facut pat din crengi de brad, au pus izoprenele si sacii de dormit deasupra si rucsacurile de jur imprejur. "Mi-era frica sa nu mor inghetata", isi aminteste Magda. "Noaptea a fost cumplit. Noi, fetele, ne-am mai trezit am mai vorbit. Una spunea ca aude copii, mie mi se parea ca aud colinde".

Uniti la greu

A doua zi, la 9.00, au pornit din nou la drum. Erau obositi, nemancati si inghetati. Unele zone din padure erau pline de frunze umede si cadeau "ca popicele". Pentru Magda, cea mai rea cazatura a fost pe o panta abrupta ca un tobogan. "Am cazut pe fund si pe spate si luam viteza. Aveam si un bat in mana, l-am infipt dar nu m-am oprit. M-am rostogolit in toate pozitiile ca sa ma pot opri", povesteste ea.

A reusit sa se opreasca numai dupa ce s-a izbit de un copac, de care a ramas agatata cu piciorul, "intr-o pozitie de cancan". Acum se amuza de patanie, dar atunci si-a dat seama ca, daca nu s-ar fi oprit in acel copac, ar fi cazut de pe stanca direct in rau.

Isi aminteste insa cu placere de excursia incheiata in acea seara, la ora 20.00, cand au ajuns inapoi la masini. I s-a parut ca grupul a fost mai unit ca niciodata. N-a luat-o nimeni inainte pe munte, s-au asteptat unii pe altii, s-au ajutat. "A fost un fel de certificare a faptului ca, daca vreodata avem nevoie unii de altii, ne suntem alaturi."

Desi crede ca "prietenii sunt cei carora le spui cum te simti, gasca, cea careia ii spui ce-ai vrea sa faci", Magda a fost placut surprinsa sa gaseasca in gasca prietene adevarate, carora le poate face confidente si despre relatia ei, si despre ziua mizerabila pe care a avut-o la serviciu.

"A fost un fel de certificare a faptului ca, daca vreodata avem nevoie unii de altii, ne suntem alaturi. "
Magda Lazarica
profesoara de muzica

Grupul rezista cat timp membrii au un punct comun

Alin Pandaru, un blogger de 22 de ani, i-a facut gastii lui de prieteni o pagina de internet. Dupa o plecare "spontana" la mare, in mai 2009. In Bucuresti era "Noaptea Muzeelor", eveniment in care muzeele raman deschise pana tarziu si intrarea este gratuita. Au vrut sa mearga, dar i-au descurajat cozile de la intrare.

Dupa doua incercari, dintre care una singura reusita, gasca s-a dus intr-un club, sa bea si sa danseze. Melodia "Vine vara", a formatiei Parlament le-a dat insa idei. "Am stat putin, am gandit problema si am plecat la mare", povesteste Alin pe blog. "Ne-am strans doua masini, am fost sa ne luam slip, slapi si prosoape si pe la 4.00 am plecat din Bucuresti. Pe la 7.00 eram deja pe plaja, iar la 8 si ceva faceam prima baie in mare pe anul ala."

Nopti pierdute

Grupul s-a format in 2007-2008, cand Alin si prietenii lui au inceput facultatea. Era un nucleu de cinci-sase oameni care a crescut in timp. "Fiecare a venit ba cu o prietena, ba cu inca patru, eu, cu frate-miu, altii cu alti prieteni", explica Alin. S-au adunat vreo 15-20 de oameni si ieseau aproape in fiecare seara.

Luni mergeau la film, miercuri era seara de karaoke, joi mergeau la concert vineri ieseau in club, iar in week­end era relaxare, se mai intalneau "pe la unul, pe la altul", mergeau in parc, la volei, cu rolele sau au bicicletele. Deviza lor era "o noapte nepierduta e o noapte pierduta". Au fost impreuna si la schi, in statiunea lor preferata, Straja, la Vama Veche sau la Costinesti.

Cu timpul insa, activitatile s-au rarit mai ales dupa ce Alin si colegii lui au terminat facultatea, anul trecut. "Unii au mai plecat din Bucuresti sau din tara, altii au master, joburi. Inainte aveam un punct comun, facultatea. Dupa ce s-a terminat fiecare si-a vazut de drum", explica Alin. "Daca inainte ne vedeam de patru ori pe saptamana, acum ne vedem, in formule mai mari, de doua-trei ori pe luna."

A doua familie

Fiecare dintre noi simte, sau ar trebui sa simta, nevoia de a face parte dintr-un grup. "Avem nevoie, pe langa grupul de baza, familia, si de grupul de prieteni. In grupul de prieteni gasim ceea ce nu putem gasi in familie", explica psihologul Elisabeta Ilie. Asa ca, atunci cand "cordonul ombilical al familiei" se taie, apare gasca de prieteni si colegi, spune si psihologul Jeni Chiriac, "primul refugiu sau prima ascunzatoare de parinti".

"In gasca, adolescentul isi gaseste locul in societate, capata sentimentul de apartenenta la grup. Grupul devine microsocietatea in care el exista in afara parintilor, fratilor sau surorilor", adauga Chiriac. Si, ca orice grup, si gasca are un sistem de reguli, subgrupuri si lideri. "Se intrebuinteaza un anumit limbaj, toti se imbraca intr-un anumit fel, asculta aceeasi muzica sau frecventeaza aceleasi locuri", mai spune Jeni Chiriac.

Tentatiile adolescentei

Adolescenta este perioada in care grupul de prieteni are cea mai mare influenta asupra noastra, spune si Elisabeta Ilie. Pozitiva sau negativa, daca "valorile" gastii sunt indoielnice, de la alcoolism, la consum de droguri sau violenta.

"In aceasta perioada, fiecare dintre noi are tendinta de a aluneca. Ceea ce ne pune sau nu in pericol este structura noastra de baza: personalitatea, increderea in sine, relatia cu parintii, valorile", explica Elisabeta Ilie.

Gasca ii permite adolescentului sa se uite in "oglinda", sa gaseasca oameni care trec prin aceleasi greutati, au aceleasi temeri si-si pun aceleasi intrebari. La fel functioneaza si relatia cu cel mai bun prieten, caruia i se destainuie ore in sir la telefon despre "totul si nimic".

"Reversul medaliei este ca, pentru a fi ca ceilalti, adolescentul poate deveni prea exigent cu sine (primeste provocari, intra in competitie cu ceilalti) sau se simte frustrat fata de ceilalti din grup", adauga Chiriac.

Amicii ne prelungesc viata

Cercetatorii americani au descoperit ca suntem programati genetic sa ne imprietenim. Un studiu realizat de doi profesori de la Universitatea din California, SUA, arata ca zicala "cine se aseamana se aduna" este valabila nu numai la nivel de preocupari si preferinte, ci si genetic, potrivit Live­Science. James Fowler si Nicholas Christakis au analizat datele din doua studii nationale, iar primele rezultate au aratat ca exista, intr-adevar, asemanari la nivel genetic intre prieteni.

Dar cercetatorii nu au reusit inca sa afle daca genetica influenteaza prieteniile pentru ca-i impinge pe oameni sa frecventeze medii unde au sanse sa intalneasca altii cu preocupari similare sau daca ii face sa-si aleaga prietenii in functie de trasaturile de personalitate, si ele influentate de genetica.

Dar, indiferent daca este sau nu programata genetic, prietenia pare sa ne prelungeasca viata. Un alt studiu realizat in SUA, la Universitatea Brigham Young si Universitatea din Carolina de Nord, arata ca persoanele care au un grup mare de prieteni traiesc, in medie, cu 3,7 ani mai mult decat cele care duc o viata solitara. Cercetatorii au descoperit astfel ca o retea sociala solida echivaleaza cu renuntarea la fumat in termeni de longevitate, dar si ca lipsa unui grup de suport creste riscul mortalitatii si-l face echivalent cu cel al alcoolicilor.

"Noi, oamenii, avem mai multe sisteme de reglaj - tensiunea arteriala, metabolismul, hormonii de stres. Exista date care sugereaza ca toate aceste sisteme sunt afectate de relatiile sociale", a explicat si Teresa Ellen Seeman, profesoara de medicina la Universitatea din California.

"Oamenii care spun ca au relatii sociale pozitive au tensiunea mai mica, colesterolul la fel, un metabolism mai eficient si un nivel mai scazut al hormonilor de stres", a adaugat aceasta. Cercetatorii nu stiu inca sa explice de ce se creeaza aceasta legatura intre prietenie si starea de sanatate.

Sursa online Adevarul: Prietenii din gasca mea

<< inapoi