Copilul timid  
 

Copilul timid

O buna parte dintre copiii nostri sunt timizi. O definitie scurta a timiditatii – lipsa de incredere in sine, o stima de sine foarte scazuta.

Un copil timid nu constituie o problema pentru ceilailti: pentru membrii familiei, pentru grupul de prieteni, pentru clasa. Este copilul care, stie sa se faca neauzit, nevazut – este cel care stie sa se ascunda foarte bine de privirile celorlati. Dar daca nu-I deranjeaza pe cei din jur, asta nu inseamna ca nu are nevoie de ajutor, ca nu trebuie sa intervenim. Este foarte adevarat ca ne dorim foarte mult sa-I ajutam sa se schimbe, mai intai, pe cei care ii deranjeaza pe ceilalti, dar nu trebuie sa-l uitam pe cel care se sustrage privirilor noastre – copilul timid. Acesta traieste destul destul de des emotii de tipul: frica, nesiguranta, rusine, dezamagire datorate unor ganduri de tipul: “trebuie sa fiu cel mai bun” , “trebuie sa fiu ca….”, “nu sunt bun de nimic”, “nu voi fi in stare sa …”, “daca am gresit acum asa se va intampla mereu”, etc. Nu este usor sa fii timid intr-o epoca in care primeaza concurenta si exigenta.

Cum sa recunoastem un copil timid:

- linistit, putin comunicativ;
- isi exprima foarte rar parerea, nemultumirea, dorintele;
- nu intra in competitie cu ceilalti frati / colegi / prieteni – daca intra renunta foarte repede;
- prefera activitatile solitare; evita activitatile care l-ar putea aduce in centrul atentiei ;
- are un cerc de prieteni restrans, uneori chiar inexistent;
- rareori are initiative, intampina dificultati atunci cand trebuie sa ia o decizie importanta;
- de cele mai multe ori abandoneaza o activitate, in momentul in care intampina un obstacol destul de mic;
- atunci cand se autoevalueaza o face prin intermediul defectelor, calitatile sunte neobservate ;
- este un bun critic al sau dar si al altora;

Cum putem ajuta un copil timid:

- incercati sa vedeti copilul ca fiind normal, nu-l priviti doar prin prisma timitatii, in afara de timiditate el inseamna mult mai mult;
- subliniati-i tot timpul punctele forte, nu-l etichetati “timid”;
- invatati-l sa paseasca incet, dar sigur catre exterior, nu incercati sa-I spargeti “cochilia” cu “barosul”;
- invatati-l sa gandeasca rational astfel incat sa reuseasca sa se evalueze corect, in raport cu efortul depus si cu rezultatele obtinute “Daca te-ai pregatit serios, nu ai cum sa nu reusesti; daca nu te pregatesti este normal sa pierzi” ;
- stabiliti impreuna cu el obiective pe care sunteti sigur ca le poate atinge;
- atribuiti-i responsabilitati potrivite pentru varsta si capacitatile lui;
- intariti momentele in care reuseste sa faca ceea ce isi propune “Ai reusit sa treci cu bine si peste asta! Felicitari”; - dovediti-I (prin vorbe si prin fapte) ca aveti incredere ca se poate descurca, ca va putea sa faca ceea ce si-a propus “Sunt convins ca vei reusi! Ai dovedit-o de atatea ori!”;
- lasati-l sa-si aleaga singur prietenii;
- invatati-l sa ia singur o decizie, nu o luati dvs in locul lui;
- veniti impreuna cu el la la psiholog, rareori va veni din proprie initiativa.

Psiholog – psihoterapeut
Elisabeta Ilie

Material din seria: "De vorba cu psihologul" aparut in revista NOI (revista inspectoratului scolar judetean ilfov) Nr.2/septembrie 2007

<< inapoi

 
 
     
Toate drepturile rezervate www.elpsi.ro
Webdesign www.xtrem-division.ro
ClickLink.ro Medicina INFOS.RO - DIRECTOR WEB Smarty Web Director Total Top Director web